Reflectii.

 

 

download

Oameni ce-si poarta masti haotic alese

Grabit valseaza  prin culoarul vietii,

In pustiul sperantei, cu grija nepasarii

Alunecand in neant.

 

Idei facute scrum de multimea curioasa

Lesne se-ndreapta spre al ipocrizei deal,

Apucand fara oprire standarde gresite

Si vobe golite de valoare.

 

Zambete la indigo si suflete de ceara

Ce se topesc in zare cand multimea jurizeaza

Lasand principii sa piara c-o urma de mandrie

Ca au scapat de-al gandirii viciu.

 

Ne luptam in nestire si concuram cu noi

Ca intr-o cursa  disperata sa gasim o iesire

Din labirintul ce ne este asternut si casa,

Ca sa ne gasim… pe noi.

 

Dezamagiri curg siroaie in a vietii umbra

Si ne lovim de regrete ce ne-ntimpa grabite

Sa schimbam realitatea si ne umplu de dorinta

De a mai prelungi clipa.

Publicat în Fără categorie.

Mai ştii?

14462985_546296352236161_501785941556589047_n

Mai ştii cum pe la colțuri
ne priveam şi ne zâmbeam?
Mai ştii cum prin aşternuturi
ne doream şi ne pierdeam?
Mai ştii cum prin nori
ne visam şi adormeam?

Mai ştii… că absenta-ți doare
şi orgoliul mi te cere,
Că sufletu-mi se desparte
cu dor şi-ndepărtare?

Mi-e dor de tine
cu grijă şi răbdare.
Mi-e dor de tine
cu ochi închişi şi întristare.

Publicat în Fără categorie.

Cântecul nopții.

14494739_546694922196304_2334081199226652344_n

Ți se conturează lipsa în bătaia lunii
şi paşii absenți în sfârşitul săptămânii.
Resemnarea-mi te eliberează din strânsoarea disperării
şi-ți aduc gândurile pe culmile uitării.

Tu îmbrățisat cu aroma libertății
te scufunzi în voia sorții.
Eu la braț cu lăsarea nopții
valsez încătuşată până la ivirea dimineții.

 

Publicat în Fără categorie.

Indepartare.

Abatut mergeai pe strazile pustii

Si priveai deseori inapoi,
Pasii ti se ingreunau cand te strigam
Dar nu te intorceai inapoi
Te indepartai de mine, de timp
Si de noi.

Mi-am aprins o tigara, nervoasa,
M-am lasat in genunchi
Si ti-am urlat ca nu-mi pasa
De mine, de timp
Si de noi.

Ploaia ne-a strivit pana la piele
Cu particule mici si greoaie.
Seara s-a lasat incet
Iar tu ai plecat
Departe de mine, de timp
Si de noi.

Noaptea a venit
Pustie si seaca
La fel ca sufletele noastre
Pierdute in ceata.
Te-am cantat la nesfarsit
In strigate intarziate
Nu m-ai auzit,
Erai departe…
De mine, de timp
Si de noi.

Publicat în Fără categorie.

La rascruce.

sad-couple-cute-street-road

Am deschis usa camerei si m-am oprit in fata ei. Tineam in mana o scrisoare patata de vreme si o tigara intre dinti. Simteam un gol in stomac si imi muscam buzele in continuu. Am oftat de doua ori si am pasit mai mult grabita pana la vechiul fotoliu din coltul camerei ce dadea spre geam. Am inghitit in sec de cateva ori si m-am asezat pe podeaua prafuita, lasandu-mi gatul sa alunece pe spatarul fotoliului. M-am uitat la ceasul de pe perete numarand in gand secundele. Am tresarit cand un scartait lent a insufletit camera. Venise el. Cu buzunarele pline de remuscari si o privire calda.
Am zabovit vreo cateva secunde pana m-am aruncat in bratele lui. A ramas ca o stana de piatra si a murmurat ceva. L-am luat de mana si m-a urmat ca un robot. Ne-am cuibarit pe covorul caramiziu din mijlocul camerei si am inceput sa-i vorbesc despre soare. Ca mi-e dor de caldura si nu imi place vremea asta mohorata. Am tot palavragit pana cand i-a sunat telefonul. Nu m-am putut abtine si am aruncat o privire cu coada ochiului. M-am oprit si mi-am amintit pentru ce am venit in acea camera saracacioasa, intr-o duminica de noiembrie. Era prezentul. Si era chiar intre noi. M-a luat un fior pe sira spinarii si parca imi simteam corpul strapuns cu mii de ace minuscule. Si-a luat zambetul specific si a spart linistea in care ne afundasem in ultimele minute. “Deci?”
Am strambat putin din nas si cu un tremurat de maini, am inceput sa despaturesc scrisoarea ce o tineam inca in mana. Mi-am dres vocea si am lasat sa-mi alunece cuvintele usor pe ritmul vantului ce batea in fereastra:
“Dragul meu trecut…” am mai inghitit de cateva ori in sec si simteam cum un nod in gat ma opreste sa continui. M-am uitat in ochii lui asteptand parca sa am aprobarea de a continua… Privirea aia rece a lui m-a blocat pret de cateva secunde, am rabufnit apoi si am mototolit bucata de hartie ingalbenita.
“Nu am nevoie de o bucata de hartie sa iti spun tot ce simt. Stii ceva, e mai bine sa ti le spun asa, natural. Fix cum le simt acum si nu cum le-am simtit in ziua in care ai plecat. Ce relevanta mai au oare acum toate acele cuvinte, toate acele stari care m-au napadit in absenta zambetului tau?
Ma simt usurata, impacata cu mine insami ca ai plecat. Ca te-ai dus dracului si m-ai lasat sa imi continui viata si fara tine. Si stii ce? O fac chiar foarte bine.” Am simtit o caldura cum imi invaluie tot corpul si mi-am schimbat tonul de revolta, in timp ce ochii lui erau atintiti pe fereastra.
“Ti-am lasat usa camerei deschisa, cat si bratele intinse in speranta ca o sa te intorci. Am implorat divinitatea, soarele si luna sa mi te aduca inapoi. Te-au adus… dar cu mainile incrucisate si privirea rigida. Cu toate gandurile sterse, cu amintiri patate si cu toate visele rupte. Omul meu e un strain acum. Sufletul tau de copil s-a invaluit in straturi intunecate ale maturitatii, zambetul larg ti-a apus si privirea ti s-a inchis. Am vrut sa te vad intr-o duminica ca sa-mi amintesc de ultima duminica cu tine. In doi, pe vremea cand eram “noi”. Te-am vrut cu strat si subtrat. Cu o panza alba sa ne pictam povestea impreuna… Cu foi albe sa ne scriem cele mai aprige dorinte. Cu un cer senin si o mare calma. Sa privim valurile ce se sparg la mal si sa lasam razele soarelui sa ne zdrobeasca corpurile dezgolite. Sa alergam desculti in Vama si sa rostim dorinte la ivirea rasaritului. Sa lasam noaptea sa ne cuprinda in obscuritatea ei si sa iti sarut buzele pline de sare. Sa ma faci a ta si imi incredintezi sufletul pentru totdeauna…”
M-am oprit si mi-am lasat lacrimile sa imi incetoseze privirea. M-a luat in brate fara sa-mi adreseze vreun cuvant. A inteles. Era tot ce aveam nevoie, mana lui calda stergandu-mi obrajii umeziti si buzele fierbinti sarutandu-mi fruntea. M-am uitat cu ura la ceasul ala nenorocit si mi-am dorit mai mult ca orice ca timpul sa stea in loc. Ca o secunda sa ne fie vesnicie si eu sa raman inclestata in imbratisarea lui.
Oricat mi-as fi dorit ca trecutul sa ne tina captivi acolo, prezentul s-a incapatanat si a facut din nou timpul sa o ia din loc. Ne-am spus cateva cuvinte de ramas bun printr-un schimb de priviri, caci ochii lui mi-au spus mai multe decat gura ar fi putut rosti si ne-am indepartat. Si de stare, si de noi.

Publicat în Fără categorie.

Punct si virgula (2).

 

tumblr_mdzv706tdl1qfww3ro1_r1_500

Intra in gandurile mele, aseaza-te confortabil si hai sa discutam in timp ce sticla de vin se goleste.

Zambeste-mi cu tot sufletul si nu mai pune intrebari. Este drumul ajuns la rascruce, iar pasii ni se vor indrepta in directii diferite. Nu mai avem mult timp. Acorda-mi inca o imbratisare, dar asigura-te ca o faci atat de bine incat va fi ultima.
Voi fi departe. Dar cauta-ma acolo, in substraturile amintirilor si ma vei gasi. Iti voi intoarce spatele, dar niciodata si gandurile mele bune. Vei ajunge departe, succesul va fi in urma ta, lumea iti va fi aproape, iar omul tau frumos si bun te va tine de mana. Eu te voi tine in gand. In suflet si-n fiecare por al fiintei mele.
M-am descoperit pe mine prin tine. M-am cunoscut in zambetul tau cald si m-am dorit in atingerile fine ale mainilor tale. Lumea mea s-a linistit cand m-am intins langa tine si mi-ai dat speranta ca fiecare apus imi va aduce ceva mai bun.
Sufletul meu cu chip frumos si ochi tristi, te-am vegheat dincolo de granitele existentei mele. Am vrut sa iti alin ranile trecutului si sa nu platesti scump fericirea. Ti-am deschis bratele si te-am lasat sa te cuibaresti unde ti-a fost bine. M-am luptat cu noptile furtunoase sa iti aduc liniste, fara sa stiu ca furtuna e deasupra mea acum. Mi te-am dat tie cu tot ce am avut mai curat si mai bun. Principiile mi s-au sters, iar asteptarile mi-au scazut la zero. Visurile tale au devenit si ale mele si… m-am pierdut. Intre nori si furtuna, in noptile solitare si in diminetile fara rasarit. Apusul tau a devenit permanent.
Este noiembrie si ploua marunt.. La rascruce de drumuri, eu voi lasa norii grei sa-si verse furia peste mine si iti voi lasa pasii sa iti fie fermi sa nu privesti inapoi.
Timpul nostru a ajuns la sfarsit. Dar timpul meu abia acum incepe.
Cu punct si cu o pagina rupta.

Publicat în Fără categorie.

Inclestari in nicaieri.

 

sad-girl-images_-48

Isi canta amintirea durerea
Si dorul nepasarea.
Oamenii alene se-ndreapta
Spre marea uitarii.

Scrumul viselor pluteste in aer
Si curg cuvintele tacerii.
Focul mistuie regrete-n departari
Si gandurile nu mai au hotar.

Pe linia necunoscutului
Apare uitarea,
La granita nebuniei
Se prezinta si frica.

In pustiul libertatii
Se cutremura ideea,
Se topeste si marea,
Se tavaleste si moartea.

Publicat în Fără categorie.