Răsfoiri prin jurnalul minții.

 

Ruptură din jurnal.

Vicii închipuite.

 

Sentiment… Sentiment curat… Sentiment infect… La dracu, vere !

Un ticăit tâmpit mă trezește. Pipăi după telefonul aruncat pe noptieră, și, într-un final îl opresc. Message : « Dormi ? » … Ce dracului aș putea face în timpul săptămânii, la ora 3:47 dimineața ?! Îmi închid telefonul, ca nu cumva să se mai găsească vreun « isteț » să îmi deranjeze somnul, și îmi pun perna pe față… După vreo 5 min de încercări în a-mi relua somnul, mi se face sete… Mda, de fapt, voiam să treacă timpul mai repede. Nu mai aveam somn. Mă ridic din pat cu o lene specifică mie, și zbârrr… Da` ce naiba mă, e decembrie și ăștia nu au dat căldură ?! Pun mâna pe calorifer, mai rece decât picioarele mele desculțe pe parket. Îmi iau un hanorac și îmi conduc pașii spre bucătărie… Drum lunggg, deși bucătăria e lângă camera mea… E 4 dimineața totuși și în ultimele săptămâni nu am sărit de 3 ore dormite pe noapte. Deschid robinetu și pun niște apă în cană. Ah… îmi irită stomacul. Mai bine aș face o cafea, și așa nu mai pot să dorm. Pun ibricul pe foc. Mă duc sa îmi caut un elastic de păr, și apoi intru la baie să dau cu puțină apă rece pe față. Gata, sunt fresh ! Îmi amintesc de apa clocotită și mă redirecționez spre bucătărie. Gata și cafeaua mea… Lipsește ceva… Hmm… Pachetul de Kent îmi trage cu ochiul. Da, știu, am zis că mă las… Nu mă pot abține și-mi aprind o țigară. Ador sentimentul de plăcere ce mi-l oferă fiecare fum … fiecare înghițitură din cafeaua neîndulcită …

« Îmi e sete de tine, îmi e somn,
dar nu vreau să dorm » … Și uite așa Cumicu reușește să îmi trezească din nou amintiri… Și uite așa apar iarăși miile de întrebări…

Nu. Nu. Las-o baltă. Nu vreau să îmi amintesc. S-a terminat.