Confesiuni, o ceașcă de cafea și fum, mult fum…

August … Ploaie de stele…. Luna de o strălucire cutremurătoare… Eu și tu într-o liniște perfectă spartă doar de cântecul greierilor … Mirosul de verdeață petrecută și o caldură înăbușitoare … Atmosfera perfectă închegată cu un sarut pe gât… Mâinile noastre încep să capete contur în lumina diafană… Îmi săruți încheietura mâinii cu buzele arzând de dorință … Te privesc îndelung, te privesc și nu mă satur … Mi-e sete, am o sete nesfârșită de tine, vreau să mă cuprinzi toată și să ne lăsăm prada instinctelor … Îmi încleștez mâinile în jurul gâtului tău și te sărut cu lăcomie, lăcomia aia necontrolabilă care îmi cutremură mintea de fiecare dată când ești lângă mine … Simt cum iarba scrâsnește din dinți sub noi, simt cum inimile noastre bat în ritm alert, îți simt răsuflarea din ce în ce mai grea… Mâna ți se desprinde de a mea si începe să-mi cerceteze în ritm inegal fiecare parte a corpului. Mă simt sedată, simt că nu am puterea să te controlez … Nu pot, nu vreau să te opresc … Sunt pierdută în brațele tale… Te așezi cu capul pe pieptul meu și îmi arăți entuziasmat o stea căzătoare. Secundele, minutele, orele se opresc în loc … Suntem captivi într-o lume statică … o lume doar a noastă, lumea perfectă pt noi … Am tendința să cred că e un vis, că e doar imaginația mea, dar sărutul tău mă trezește in simțiri … Mă privești în ochi, îți adâncești privirea, citești în ei și schițezi un zâmbet… “Știu că mă iubești”, îmi spui mângâindu-mi părul moale și nearanjat. Sărutul tău imediat următor îmi taie orice replică, nu mai simt nevoia de nicio explicație dată … Mă saruți cu o tristețe în privire, ca și cum ar fi ultimul sărut, sărutul de rămas bun… Mă cuprinzi cu brațele, apoi te ridici… Mâinile mele nu vor să te lase, își înfig unghiile în spate și-ți lasă dâre… Strângi din buze și cu privirea fixată pe fondul stelar îmi spui “Îmi pare rău, nu pot fi doar pentru tine”. Lacrimile îmi invadează ochii, mâinile încep să îmi tremure, natura se face gri… “Sper că te-am făcut fericită.”, sunt ultimele cuvinte pe care mi le adresezi și apoi te faci nevăzut în întunericul nopții… Nu știai însă că “fericirea care nu durează, nu e fericire, e doar un mizerabil stupefiant.” Rămân amorțită pe patura deja rece fără tine și privesc la stele…  Un singur gând îmi trece prin minte…

“Adio, visul frumos s-a terminat… “