Nervi de toamnă…

Frig. E frig. Mi-e frig…

Patul zace sub mine cu o mulţime de haine împrăştiate. Lumina camerei începe încet, încet să îşi piardă din intensitate. Liniştea deranjantă este spartă doar de difuzorul telefonului. “So I am running away, I am leaving this place…” Aceeaşi cameră de cămin, dar mai bolnăvicioasă şi friguroasă.  Mă simt sleită de puteri. Mă ridic din comoditatea absurdă şi mai iau o gură din cafeaua rămasă de azi dimineaţă. Pe ritmurile muzicii mă îndrept spre fereastra tremurândă cu al cărei peisaj dezolant m-am obişnuit demult. Îmi lipesc fruntea de geamul murdar şi o picătura se prelinge pe geam. Ploaia ? … Nu, lacrima… Şuvoaie de lacrimi încep atunci a mi se scurge pe fondul de ten. Rimelul se întinde până la bărbie. Nu am nicio reacţie, doar plâng… Mai calm ca niciodată. Firea mea vucalnică este astupată complet de melancolia în care stau îngropată.

O poză îmi cade din buzunarul stâng al hanoracului îngălbenit de vremea trecută. O ridic cu teamă şi lacrimile îmi tulbură privirea. Mă şterg cu mâneca rapid şi cu o ură nemărginită o fac bucăţi. Frânturi din faţa ta cad pe bătrânul parchet. Le strâng repede ca să nu le vadă cineva şi le ascund într-o agendă. Sunt laşă, mult prea laşă…

Uşa se deschide ca un vulcan. Sunt fetele. Chicotesc. Buna dispoziţie nu mă însoţeşte, aşă că îmi iau geaca şi fularul şi mă reped spre uşă, împiedicându-mă ca un copil stupid. Un râset rămâne în urma mea. Fetele mă strigă, dar sunt mult prea adâncită-n gânduri ca să le mai pot răspunde.

Noiembrie aspru.

Vântul revoltat se joacă-n părul meu. Trec pe lângă o vitrină şi din greşeală îmi arunc privirea către chipul plâns ce se reflecta în geam. Îmi scot ruşinată un şerveţel şi încep a-mi şterge urmele după faţă. Îmi continui nestingherită drumul.

Oraşul e gol. Pământul este asemănat unui mormânt. E o pace de plumb. Mă aşez pe banca primei noastre  întâlniri şi mă uit cu indiferenţă la cuplurile ce se pierd în vârtejul de frunze şi hârtii dintr-o piaţă.

Ar fi un moment bun să apari. Să apari şi să îţi spun că … , dar la ce dracului îmi bat capul cu asta, când tu ar trebui să zaci într-un cavou în amintirea mea ?

Mă ridic revoltată. Îmi pun căştile în urechi şi o voce inconfundabilă începe cu : “TU, o să te duci dracu !”.

Mă pierd în întunericul toamnei.

Şi e frig.

Şi tu eşti mort !

Adevărul însuşi este o iluzie…

Dimineaţă. Primăvară.  Cearceaf răvăşit. O ceaşcă de cafea. Munte.

Zâmbesc timid printre jaluzelele albăstrui ale pensiunii. Camera de o obscuritate timidă mă face să mă simt ca acasă. Mă îndrept cu paşi mărunţi şi interminabili spre pat. Mă arunc pe saltea cu o rapiditate grozavă. Strâng perna în braţe şi încep a chicoti. Locul de lângă mine e gol. Îmi bag capul în puiul de pernă. Parfumul tău se simte în toată camera. Hainele aruncate mult prea în grabă în întreaga încăpere mă duc cu gândul la noaptea trecută.

Oftez adânc şi mă ridic cu greutate. O lumină difuză pătrunde în camera sărăcăcioasă ca o fulguire de aur. Îmi ghidez trupul aproape dezgolit spre terasa camerei.

Razele timide ale soarelui sorb roua dimineţii de pe crestele munţilor. Un aer călduţ şerpuieşte prin iarba abia frăgezită, învăluindu-mă într-un val transparent de prospeţime. Tălpile îmi sunt pe podea, dar totuşi plutesc. O rază mă prinde de mână şi mă învită la vals. Valsez cu soarele, şi valsez… Simt o atingere rece pe şoldul meu. Mă întorc bulversată şi îţi zăresc ochii migdalaţi. Zâmbeşti. Mă ridici iar eu mă pierd în braţele tale de fier. Mă săruţi pe frunte şi îmi spui cât de mult mă iubeşti. Coborâm amândoi  în lacul de iarbă de un verde crud şi limpede. Mă împingi uşor şi cad în pătura goală şi uşor umedă. Lumina soarelui abia trezit ne mângâie feţele. Oglinda cerului este mai albastră decât de obicei. Îmi aştern capul pe pieptul tău imens. Îmi apune zâmbetul pe buzele tale sângerânde. Ploaia razelor de soare îmi gâdilă trupul de femeie.

Te joci în părul meu buclat şi blond. Te ridici lent. Te îndepărtezi de mine, apropiindu-te cu paşi precişi de munţi.

Ochii mei albaştrii înlăcrimaţi te urmăresc până la epuizare. Albastrul cerului se transformă într-un abis şi eu aştept.

Aştept ca tu să te întorci.